Azi, a fost prima zi de scoala pentru Andrei - pe aceasta insula inconjurata de soare si apa. Am pornit, matinal cu emotii. Chiar foarte matinal pentru ca aici, scoala incepe de la 7.30 Asadar, de cu seara Andrei si-a pregatit uniforma si micul speach pentru colegii sai de clasa Junior. A fost o dimineata senina si racoroasa. Impresiile sunt perfecte pentru prima zi de scoala.

La International School of Paphos e o atmosfera engleza serioasa, copiii au o cafeteria - de aceea se simt eroi de filme de Cartoon N.:) - si, bineinteles bazin olimpic, stadion, sala de spectacole, si ... ca o noutate pentru varsta lui, au profesori la fiecare materie.

Plecam de acasa ...

In fata scolii ...

Emotiile unei plecari par desigur neglijabile pana in momentul cert al plecarii ... O strada, prieteni, emotii si amintiri... Prietenii de pe strada i-au facut o supriza in ultima zi ... i-au facut o petrecere pe strada. Cu muzica, cadouri, bombonici si emotii.

Andrei a fost emotionat - si am fost si noi, parintii, prinsi in jocul acesta emotional. E normal... pentru ca acolo, ramane Acasa pentru noi. Tot ziens Holland.

Un varsator si doua animalute casnice suntem noi, familia aceasta umblareata si glumeata, compusa dintr-un copil cu zambet de miere, un barbat cu neuroni de generatie Next, si eu, o fosta poetesa necunoscuta, actualmente mamica ...

Daca e sa cred horoscoapele, macar un lucru mi se pare aproape de realitate: acela ca ma atrage mereu miscarea si noul... poate de asta am ajuns, acum vreo 15 ani in Olanda...si poate de asta, ma trage ata acum, sa plec ... Adica sa plecam ...

Sunt cu adevarat un varsator tipic, cu mintea in ziua de maine, cu mintea deja in alt port... Si iata, dupa multe peripetii si tatonari si cu cateva picaturi de nebunie, azi ne-am expediat un container de bagaje si ceva ... pe un vapor cu o destinatie noua a vietii: Cipru.

Un Berbec cu bicicleta, la cel mai frumos traseu de plimbare ... O sa ne lipseasca mult acest loc minunat!

2010 -  la lacul Bicaz.

Sunt mama de baiat si imi iubesc copilul mai mult ca viata. Cand il vad zambind, sunt fericita si implinita. Stiu pentru ce traiesc. De fericirea lui depinde fericirea fiecarei celule din trupul meu. Il vad crescand si ma trezesc spunand atat de des Doamne ce repede trece timpul! parca ieri imi zambea de la san, ori din patut, parca ieri face primii pasi, parca ieri a avut prima zi de scoala... Imi repet de vreo 10 ani deja - niste cuvinte simple spunse de o colega, in lift (oh acea intelepciune de lift chiar e adevarata si adanca uneori ...), in vremea cand copilul meu era in burta ...Bucura-te de anii copilariei copilului tau - pentru ca trec asa de repede! E genul de intelepciune simpla si dureros de adevarata pe care cand o auzi ... zambesti nepasator...Zambesti fara sa-i intelegi greutatea ... si treci mai departe ...

Dupa cativa ani, acele cuvinte iti rasuna iar ciudat in urechi... Te gandesti naucita ca ...of, a mai trecut un an, ca iata copilul tau e maricel si tot mai independent ... continuare aici.

Ca in orice an de campionat mondial sau european de fotbal, febra portocalie a cuprins din nou Olanda. Si .. pentru ca olandezii sunt copilarosi dar fac si totul in mod serios, Olanda e portocalie la propriu.

Vantul falfaie milioane de stegulete, magazinele se intrec in a vinde produse "oranje" ... si noi toti asteptam si ne ambalam la meciuri... Asta e pentru ca iata, intre timp - adica dupa mai mult de 16 ani de stat in Olanda, ne-am olandizat si noi. De fapt, cu 16 ani de ani olandezi trecuti in registrul vietii, nu ai cum sa nu iubesti tarisoara asta mica, colorata si megacivilizata.

Noi ca noi , dar ce sa mai spun de copilul meu, olandezul mic cu nume de roman: Andrei. Andrei e doar olandez si atat. Si iata, ca e primul campionat mondial pe care il traieste la emotia efervescentei portocalii. E deja fan inrait portocaliu. Hup Holland.