Cerul, ca un spectacol pe care il vedem de aici, de deasupra marii...

Vine furtuna ...

Nori care se scurg in peisaj ...

Nori de acuarela...

Cine a spus ca aici, in satul nostru de la malul marii nu se intampla si lucruri de care sa putem vorbi? Zilele trecute, vantul a adus iarna mediteraneena si cu primele ploi dese, a adus un vant suierator care ne-a adus aminte ca natura e mai puternica decat oamenii... Azi, plimbarea de pe malul marii ne-a facut cunostinta cu o nava naufragiata pe stancile tarmului nostru. In timpul unei furtuni, vantul a impins din larg un ditamai vaporul care isi urma ruta obisnuita Limasol-Insula Rodos. Pozele de azi arata ce mare e nava ...

Iordania este o tara cu o istorie fascinanta de care habar nu am avut inainte de a-i calca pragul. Da fapt, e tara cu locul de intamplare al multor capitole din Vechiului Testament si al multor fapte petrecute in Noul Testament.

Daca in vremurile vechi Iordanul, apa care desparte Iordania de Israel era imensa ... asa incat in vremurile lui Isus era lat de 1000 de metri, seceta si irigatiile masive au lasat din apa Iordanului un fir plapand de apa, noroios ... Exact in locul in care Ioan Botezatorul l-a botezat pe Isus, se afla acum un punct de pelerinaj pentru crestini. Desi botezul lui Isus s-a intamplat in Iordania de azi (adica pe malul estic), Israelul isi atrage si el turistii, pe malul lor si acolo, care de mai de care intra cu gleznele in apa ...

Aici pe malul Iordanian, pe partea cealalta e Israelul cu alti turisti, apa e raul sfat al Iordanului

Pe malul arid al Iordanului...

Amanul de azi, capitala Iordaniei este un oras suprinzator de modern, asezat pe coline (am auzit variante de 7 sau 12 coline :)) Localnicii nu uita sa spuna ... ca si Roma :)

Prima denumire a orasului a fost Rabat Amon iar apoi, sub dominatia grecilor Philadelphia. Vazut initial de pe geamul taxiului, Amanul m-a suprins. Ma asteptam sa vad un oras cel putin la fel de prafuit si haotic ca si Cairo... vedeam insa un oras mult mai ordonat, mai curat si mai compact. Oamenii, in marea lor majoritate sunt imbracati vestic ... adica fara rochiile si costumele islamice cu care ma obisnuise capitala Egiptului. Strazile sunt curate, oamenii extrem de prietenosi...

Cu ceva timp in urma citisem Memoriile Reginei Nor si de aceea, prin simpatia pe care mi-o induse ea in paginile cartii, priveam orasul acesta despre care ea povestise atat de frumos, cu prietenie deja, ca pe ceva cunoscut vag. Punctul dominant al orasului este insa Citadela. De pe cea mai inalta colina a orasului, Citadela este o lectie de istorie foarte complexa.

Ghida, o iordanianca foarte distinsa si imbracata in pantaloni, ne-a servit o lectie concentrata de 3 ore despre istoria faptelor care s-a petrecut chiar acolo, pe colina Citadelei. O hoarda intreaga de navalitori din diverse zari si-au dorit stapanirea orasului, incepand de la amoniti, israelitii, grecii ptolemaici, romanii desigur, bizantinii si arabii navalitori seleuzini, si alte ramuri care mai de care au tot construit acolo pe colina ce astazi pastreaza urma tuturor: ba un templu grec inchinat lui Hercule, ba un amfiteatru roman imens, ba o moschee foarte veche, ba un palat si alte ruine si ziduri despre care nu am avut timp sa ni se spuna sau am uitat deja. Cert este ca era o zi frumoasa ... si in zare de la Citadela (punctul cel mai inalt al orasului - de aproape 850 de m)  puteam vedea steagul imens al Iordaniei si in alta parte, cupola sub care este inmormantat regele Hussein al Iordaniei.

mana lui Hercule ...

noi si prietenii la Citadela ...

Aman, sau Philadelphia cum o numeau grecii antici, inceputul calatoriei noastre in tara Iordanului, Iordania de azi...