Vine furtuna ...

Nori care se scurg in peisaj ...

Nori de acuarela...

Daca in vremurile vechi Iordanul, apa care desparte Iordania de Israel era imensa ... asa incat in vremurile lui Isus era lat de 1000 de metri, seceta si irigatiile masive au lasat din apa Iordanului un fir plapand de apa, noroios ... Exact in locul in care Ioan Botezatorul l-a botezat pe Isus, se afla acum un punct de pelerinaj pentru crestini. Desi botezul lui Isus s-a intamplat in Iordania de azi (adica pe malul estic), Israelul isi atrage si el turistii, pe malul lor si acolo, care de mai de care intra cu gleznele in apa ...

Aici pe malul Iordanian, pe partea cealalta e Israelul cu alti turisti, apa e raul sfat al Iordanului

Pe malul arid al Iordanului...

Prima denumire a orasului a fost Rabat Amon iar apoi, sub dominatia grecilor Philadelphia. Vazut initial de pe geamul taxiului, Amanul m-a suprins. Ma asteptam sa vad un oras cel putin la fel de prafuit si haotic ca si Cairo... vedeam insa un oras mult mai ordonat, mai curat si mai compact. Oamenii, in marea lor majoritate sunt imbracati vestic ... adica fara rochiile si costumele islamice cu care ma obisnuise capitala Egiptului. Strazile sunt curate, oamenii extrem de prietenosi...

Cu ceva timp in urma citisem Memoriile Reginei Nor si de aceea, prin simpatia pe care mi-o induse ea in paginile cartii, priveam orasul acesta despre care ea povestise atat de frumos, cu prietenie deja, ca pe ceva cunoscut vag. Punctul dominant al orasului este insa Citadela. De pe cea mai inalta colina a orasului, Citadela este o lectie de istorie foarte complexa.

Ghida, o iordanianca foarte distinsa si imbracata in pantaloni, ne-a servit o lectie concentrata de 3 ore despre istoria faptelor care s-a petrecut chiar acolo, pe colina Citadelei. O hoarda intreaga de navalitori din diverse zari si-au dorit stapanirea orasului, incepand de la amoniti, israelitii, grecii ptolemaici, romanii desigur, bizantinii si arabii navalitori seleuzini, si alte ramuri care mai de care au tot construit acolo pe colina ce astazi pastreaza urma tuturor: ba un templu grec inchinat lui Hercule, ba un amfiteatru roman imens, ba o moschee foarte veche, ba un palat si alte ruine si ziduri despre care nu am avut timp sa ni se spuna sau am uitat deja. Cert este ca era o zi frumoasa ... si in zare de la Citadela (punctul cel mai inalt al orasului - de aproape 850 de m)  puteam vedea steagul imens al Iordaniei si in alta parte, cupola sub care este inmormantat regele Hussein al Iordaniei.

mana lui Hercule ...

noi si prietenii la Citadela ...