Emotiile unei plecari par desigur neglijabile pana in momentul cert al plecarii ... O strada, prieteni, emotii si amintiri... Prietenii de pe strada i-au facut o supriza in ultima zi ... i-au facut o petrecere pe strada. Cu muzica, cadouri, bombonici si emotii.

Andrei a fost emotionat - si am fost si noi, parintii, prinsi in jocul acesta emotional. E normal... pentru ca acolo, ramane Acasa pentru noi. Tot ziens Holland.

Un varsator si doua animalute casnice suntem noi, familia aceasta umblareata si glumeata, compusa dintr-un copil cu zambet de miere, un barbat cu neuroni de generatie Next, si eu, o fosta poetesa necunoscuta, actualmente mamica ...

Daca e sa cred horoscoapele, macar un lucru mi se pare aproape de realitate: acela ca ma atrage mereu miscarea si noul... poate de asta am ajuns, acum vreo 15 ani in Olanda...si poate de asta, ma trage ata acum, sa plec ... Adica sa plecam ...

Sunt cu adevarat un varsator tipic, cu mintea in ziua de maine, cu mintea deja in alt port... Si iata, dupa multe peripetii si tatonari si cu cateva picaturi de nebunie, azi ne-am expediat un container de bagaje si ceva ... pe un vapor cu o destinatie noua a vietii: Cipru.

Un Berbec cu bicicleta, la cel mai frumos traseu de plimbare ... O sa ne lipseasca mult acest loc minunat!

2010 -  la lacul Bicaz.

Sunt mama de baiat si imi iubesc copilul mai mult ca viata. Cand il vad zambind, sunt fericita si implinita. Stiu pentru ce traiesc. De fericirea lui depinde fericirea fiecarei celule din trupul meu. Il vad crescand si ma trezesc spunand atat de des Doamne ce repede trece timpul! parca ieri imi zambea de la san, ori din patut, parca ieri face primii pasi, parca ieri a avut prima zi de scoala... Imi repet de vreo 10 ani deja - niste cuvinte simple spunse de o colega, in lift (oh acea intelepciune de lift chiar e adevarata si adanca uneori ...), in vremea cand copilul meu era in burta ...Bucura-te de anii copilariei copilului tau - pentru ca trec asa de repede! E genul de intelepciune simpla si dureros de adevarata pe care cand o auzi ... zambesti nepasator...Zambesti fara sa-i intelegi greutatea ... si treci mai departe ...

Dupa cativa ani, acele cuvinte iti rasuna iar ciudat in urechi... Te gandesti naucita ca ...of, a mai trecut un an, ca iata copilul tau e maricel si tot mai independent ... continuare aici.

Ca in orice an de campionat mondial sau european de fotbal, febra portocalie a cuprins din nou Olanda. Si .. pentru ca olandezii sunt copilarosi dar fac si totul in mod serios, Olanda e portocalie la propriu.

Vantul falfaie milioane de stegulete, magazinele se intrec in a vinde produse "oranje" ... si noi toti asteptam si ne ambalam la meciuri... Asta e pentru ca iata, intre timp - adica dupa mai mult de 16 ani de stat in Olanda, ne-am olandizat si noi. De fapt, cu 16 ani de ani olandezi trecuti in registrul vietii, nu ai cum sa nu iubesti tarisoara asta mica, colorata si megacivilizata.

Noi ca noi , dar ce sa mai spun de copilul meu, olandezul mic cu nume de roman: Andrei. Andrei e doar olandez si atat. Si iata, ca e primul campionat mondial pe care il traieste la emotia efervescentei portocalii. E deja fan inrait portocaliu. Hup Holland.

Ehei... iata ca au trecut 9 ani de cand, oficial, se deschideau portile - sau mai bine zis - serverele - site-ului meu preferat: Desprecopii.com

De fapt, prin toamna sunt 10 ani ... pentru ca exact cam de atunci am inceput sa invat sa fiu mama si sa ma stresez la orice lucru care i se intampla puiului meu. Probabil ca de la prima febra a copilului, am decis ca trebuie sa imi transcriu in vorbe nelinistea si sa ma educ in meserie de mama  'on air' ... adica online. Si, Doamne, cata nevoie aveam de sfaturi, incurajari si un pic de prietenie adevarata din partea alor mamici tinere si ne-experimentate ca mine ...

Si Desprecopii.com a crescut sanatos si creste in fiecare zi asa ca nimenea. Aproape ca nu imi vine sa cred ca am reusit sa scriem o mica parte din istoria internetului de limba romana. Probabil asta se intampla cand nu iti propui acest lucru insa te daruiesti total proiectului. Am ramas - si DA, rezistam - singurul site de amploare ce nu a fost acaparat de nici un trust de presa. Ne-au tot colindat unii (Sanoma, Ringier si altii) ... insa nu au reusit sa inhate acest site minunat si incapatat de independent! Ca audienta, Deprecopii.com creste ca un viteaz din poveste! Probabil il are pe vino incoace ... Un milion de persoane unice / luna este ceva super! Ne face o mare cinste acest trafic urias. Inseamna ca nu am fost chiar asa de rai ca administratori.

Ca noutate, lucram cu drag la noul design ce va fi probabil in vara lansat - primele pagini sunt gata si arata super. Un mohito deci pentru fiecare fan Desprecopii.com! Urmeaza vesti tot mai bune, mai avem cate ceva de spus :).

Hm... dupa ce auzi ca atat de multa lume are cont pe Facebook, vine vremea sa te intrebi, ce naiba e aceste Facebook? Am studiat si m-am prins - e un fel de carte de telefon moderna combinata cu o retea de prieteneala, in care fiecare isi arata cati prieteni are ... Deci, in ton cu vremurile, iata si Desprecopii si-a facut zona ancorata in portul Facebook. Asteptam sa ne legam de cati mai multi prieteni.

 Desprecopii pe Facebook - AICI.

E aproape sfarsit de mai si inca nu gasesc cirese in supermarketurile olandeze. Intre timp, ne-am intors din Cipru si ne-am hotarat sa ne mutam acolo pentru o vreme. Soare nelimitat, mare de azur, oameni calzi ... dar si circulatie pe partea stanga si o lume noua, zumzaitoare... Paphos ne-a placut desi l-am privit mai putin din punctul de vedere al unui turist zapacit ci mai mult dn punctul de vedere al unui potential locuitor. Intalnirea anuala a familiei - de la Sea Caves a fost minunata.

Andrei la Sea Caves, Vila Estia

Nu vom uita foarte repede Vila Estia. Ramane in sufletul nostru. In rest, am vazut mozaicurile antice care placau casa lui Tezeu (ce ciudat lucreaza soarta - e acelasi Tezeu care s-a ratacit in cetatea Knosos..., din Creta noastra draga), Thombs of the Kings, cu sapaturile si mormintele deprimante sapate in piatra, ne-am vanturat intrea Scoala Internationala din Paphos si Carrefour-ul din Paphos, intre Coral Bay si un shopping de urgenta la Filippos... si intre ele cate un gratar gustos... Cam asta a foat Cipru, insa e clar ca urmeaza mai multe impresii in curand, cu tot tacamul unei mutari de amploare ...

Pardoseala casei lui Tezeu

Spre soare si sud. Cipru. Mergem pentru prima oara in insula Afroditei cu mai multe ganduri si planuri. Daca ne place ce gasim - poate chiar ne mutam acolo...

Nu am mai scris de mult. Am chiar evitat sa deschid blogul...

Dupa ce l-am pierdut pe tata, internetul a devenit mai gol pentru mine. Cand era el, ma astepta in fiecare zi pe messenger, dimineta, intampinandu-ma cu blandetea lui glumoasa de moldovean. "Hai randunico la apel", "Hai ca acum canta cucu armenesc...", "Buna printesa tatei ..." Acum, nimeni nu mai mai astepta acolo ... In lista mea de prieteni a ramas un personaj care doarme mereu... Si chiar daca timpul trece, imi dau seama ca ma gandesc tot mai mult la el, tata... Scriam des pentru ca stiam ca ma citeste... ii trimiteam linkuri de poze cu animale haioase, linkuri cu bancuri sau poze frumoase din natura. Intotdeauna se bucura ... Ei, acum e primavara.

Acum cateva zile Adi fratele meu, mi-a trimis un link cu Google street in oraselul copilariei... Mi-am cautat casa si am vazut ca Google nu a intrat inca pe ulita copilariei mele ... a igonorat-o pur si simplu... Apoi, am cautat cimitirul in care se odihneste tata... si ah, l-am gasit ... E singurul mormant proaspat, aproape de strada, cu flori de acolo...Probabil ca masina de la Google a fost acolo exact dupa ce am pus coroanele si florile acelei zile triste... Te iubesc tata!

Nu stiu ce o fi spus cartita aia celebra pe 2 februarie, atunci cand e sa prevada ce si cat de repede va veni primavara ... eu chiar imi dau cu parerea ca acea cartita nici nu si-a arata nasul in mijloc crunt de asa iarna seculara. Atat Olanda cat si Romania, dar si juma de glob sunt 'cotropite' de ierni cum de mult nu au mai fost. In rest deci si in concordanta cu primul meu paragraf de deschidere, asteptam primavara si zile cat de cat mai luminoase. Cat despre incalzirea globala, se pare ca aceasta a luat o pauza. Ori s-a razgandit :))

Bun... ca stiri de februarie, cea mai cea cu care ma mandresc este ca Andrei a luat diploma B la inot. Adica, a parcurs zece metri pe sub apa, a trecut printr-o gaura la fund de piscina, a inotat bras, fluture, si... bineinteles a trecut cu brio si proba de inotat imbracat *cu pantaloni lungi, bluza cu maneca lunga si chiar pantofi ... Toate aceste probe se desfasoara la un bazin olimpic, in fata unor cerberi de profesori care sunt atenti la fiecare detaliu. Bravo Andrei!

O alta stire demna de consemnat este ... faptul ca Andrei si-a exprimat dorinta de a veni de acum singur de la scoala... Zis si facut, de a doua zi a venit singur...desigur pe drum vine si cu prietenul lui, Rico ... cu care imparte bulgari si glumite. Am baiat mare deja!

Si, pentru ca suntem in criza de soare si caldura, in cateva zile plecam la soare. Plecam in Egipt. Pentru ca meritam, desigur :))