Prin pozele vacantei din Bucovina am gasit aceasta imagine a Izvorului Alb. O frumusete ...

In afara de drumuri sparte, jeepuri prafuite, sute de feluri de salam si bere, Romania are si un colt de rai: Raraul. Muntele Bucovinei este, pentru mine, de fiecare data o confirmare. Imprejurimile Raraului, fanetile pline de greieri, drumurile care il urca si coboara sunt oaze de frumusete de care, din pacate, atat de multi nu stiu inca. Sau - din fericire...!

Aici Florin cu Andrei - admirand din departare Raraul

aici - cu caruta ...

Tocmai am revenit din Romania. Of Doamne, cate probleme are tara mea... Cat de incet se misca lucrurile, cum arata drumurile, cum arata un spital de provincie, cat de putina implicare sociala...

Dar nu despre asta vreau sa va spun. Vreau sa va supun dezbaterii un aspect care pe mine m-a oripilat. Adica m-a intristat, scandalizat, enervat . etc - o intreaga gama de sentimente. Pe scurt - am vazut, am auzit, mi s-a confirmat cum popii sosesc acasa cu sacosele pline de colaci, colive ... si le dau la porci. Cum descarca din portbagaj genti imense, pline de colaci care mai decare mai mari si mai bine crescuti. Ce fac cu ei? Le dau la porci sau la gaini.

De ce ma doare asta? Pentru ca aceia sunt colacii sfintiti de popa ... adusi de oameni pentru a sfinti memoria celor plecati. M-am intrebat - de ce asa de putin se implica Biserica Ortodoxa Romana in viata societatii? De ce nu se dau acei colaci sarmanilor? De ce trebuie sa ii ia popa si cei din anturajul lui? Unde scrie asta ca trebuie sa se intample? De ce nu are fiecare biserica o mica sala de mese unde sa dea o supa si o bucata de colac celor saraci, tiganilor care cer de mancare, familiilor foarte sarace? Ca slava domnului, popii o duc bine si BOR este bogata.

Trecand peste intrebarea mea retorica si poate putin cinica - cum ar putea explica popii ortodoxi - acest ritual de a arunca coliva si colacii de pomana la porci? Sper ca presa romana sa preia acest subiect si sa faca putina agitatie. Macar atat putem face. Un pic de scandal pe seama durerii versus popi.

Am pus intrebarea si pe forumul Desprecopii aici >>

Ieri am avut bilete la un meci de baseball in Seattle. A jucat echipa orasului Seattle Mariners si echipa din Los Angeles: Angels LA. Experienta in sine a fost absolut fantastica. In afara de meci - din care am inteles foarte putin - cel mai interesant a fost spectacolul facut de organizatori. Pe ecrane uriase se desfasurau simultan adevarate show-uri. Dupa fiecare actiune a echipelor (adica fiecare aruncare sau datul ca bata :)) - urma muzica si dans in tribune. Zeci de camere de luat vederi se focusau pe cei care dansau, pe fete frumoase, pe copii, pe barbati care beau bere si mancau non-stop. Muzica, dans, entertainment ... si multa mancare si bautura. Absolut toata lumea manca pe stadion - de la mancare chineasca, la burgeri, hot dogs, carnati cu varza, cartofi prajiti, alune calde, capsuni in ciocolata si multe altele.

Stadionul, Safeco Field - este impresionant in sine - gazonul de pe teren este ireal de bine ingrijit iar pe o parte a stadionului - sus - se vedea cupola de vreme rea - care poate fi rulata peste tot stadionul de peste 60 de mii de locuri.

Meciul a durat 4 ore :) iar la final am fost fericiti ca s-a terminat in sfarsit. Tot stadionul insa a fost in fierbere de fericire ca a castigat echipa gazda.

Am prins o seara perfecta - cu cer senin si ne-am bucurat sa experimentam un asemenea eveniment - chiar daca pentru europeni este bizar si de ne-inteles - de la regulile jocului pana la agitatia si reactia americanilor din tribune. La intoarcere, un coleg francez ne-a spus cu un accent foarte francez: Americans are like kids.

Inainte de a ajunge in Seattle, stiam de existenta acelei antene-ozn - sau mai exact numitul Space Needle. Reprezenta in mintea mea - simbolul absolut al orasului Seattle - asa cum Turnul Eiffel inseamna Parisul. Acum - de aici, am devenit obsedata de muntele care domina zona Seattle - si este vizibil din orice loc: Muntele Rainier. Cu o inaltine de 4392 metri, Rainier este un vulcan adormit, acoperit etern cu zapada. De altfel, desi pare adormit, muntele Rainier este considerat de geografi ca un imens pericol pentru intreaga regiune. Dar, desigur... el face ce vrea si cand vrea. De pe fereastra hotelului unde stam (Hyatt) il vad perfect.

Pun o poza cu Rainier de pe fereastra mea si alta gasita pe web - impreuna cu Skyline-ul Seattle-ului si Space Needle.