Astept de multe saptamani primavara. Primavara olandeza pe care o stiu: cu soare, cu temperaturi peste 15 grade, cu re-luarea vietii pe terasa gradinii, cu zumzait de albine si viespi. Si totusi... avem parte de cea mai rece primavara olandeza din ultimii 80 de ani. Doar 8-9 grade scofalcite si zgarcite... si atat de putin soare incat atunci cand mai razbeste o raza de soare, aproape ca rosesc de placere. Ca o tandrete interzisa.

In rest, lumina mea vine dinspre copilul meu: e destept si are ochi incredibil de frumosi. Azi a strans iar melci ...cu prietenii lui. La scoala, e cel mai bun din clasa. Mirarea invatoatoarei este si a noastra: cum e posibil ca Andrei sa aiba cel mai bogat vocabular de cuvinte olandeze ... cand noi, parintii lui - vorbim numai romana in casa.... Si cand incepand de pe la 8 seara - e deschis televizorul numai pe Realitatea. Unde se turuie la gramada despre politicieni corupti, despre inundatii, canicula, greve si alte evenimente servite la gradul extrem. Ca pentru Romania ... unde adrenalina este pretutindeni. In rest, lentoare. Grija si nelinistea ca tata e bolnav. O grija care ma roade si ma umple de neliniste.

Astept sa plecam in Sardinia. Ne asteptam 2 saptamani de liniste acolo incepand de la sfarsitul lui aprilie. Pe insula, vom strabate toate drumurile si vom incerca sa traim cat mai multe apusuri in mare. Cu dorinta clara de a ne bucura de prezent si de atat de multe evenimente speciale care vin sau vor veni in 2008.

Andreea Marin Banica mi-a facut o onoare si a publicat pe blogul ei interviul realizat cu mine. Ma bucur ca am reusit sa o cunosc si ma onoreaza mult cuvintele ei despre mine. Interviul este aici.

In varianta in care a aparut in revista aici.

Multumesc mult Andreea.