A venit a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva / eternul Nichita

In weekend am umblat prin toamna, pe alei lungi, incovorate de frunze. Ocean de frunze in jurul unei paduri ce adapostea un castel olandez, vechi de pe la 1600.

Andrei langa un copac foarte batran

Lacul dintre munti, Kournas e locul parca special facut pentru legendele cu zane. Intre munti, plin de culori, de la verde caraibic pana la albastru violet, lacul Kournas, adanc in unele locuri de peste 50 de metri (conform localnicilor) este la doar 2 km de Georgeopoli.

Interesant de vazut de aproape ... si chiar de pe suprafata sa lucioasa ... am facut si o traversare a lacului cu o puternica ... hidro-bicicleta. Imi tremurau picioarele de frica in mijlocul lacului, insa Andrei si Florin erau foarte relaxati. Lacul e pazit de o ceata de gaste galagioase.

Florin cu aparatul, Andrei cu pietrele

A
Andrei, lacul Kournas si gastele ...

lacul dintre munti.

Imi place mult aceasta bufnita dulcica. Pretinde ca doarme inca. Se incapataneaza sa tina ochii inchisi... Foarte smechera si dulce.

Unul dintre lucrurile care m-au impresionat profund in Creta -a fost vizita la Knossos, unde ne asteptau rabdatoare, de aproape 4000 de ani,  ruinele palatului regelui Minos. Inainte de a-i pasi zidurile, cu o seara inainte, recitisem (in ghidurile turistice) legenda Minotaurului, a Ariadnei si a lui Teseu. Inainte de  a pasi intr-un asemenea loc plin de istorie si mit - esti tentat sa citesti cu nesat, din nou, tot ce stiai deja. Asta pentru a nu pierde nici un detaliu si nici o semnificatie din ceea ce vezi, sau din ceea ce crezi ca intelegi. Adevarule este ca, palatul de la Knossos, apartine cel mai perfect legendei, atunci cand ghidul iti povesteste ca Labirintul nu a existat - ci este doar o inventie a grecilor - esti aproape trist. Dar de fapt, cine stie cu adevarat, totul?

Eram plini de nerabdare sa pasim pe acolo pe unde eroii antici isi desfasurau activitatile zilnice. Stiam ca sub palat, ar putea fi, inca ascuns - celebrul labirint unde monstrul centaur - isi gasea victimile. De fapt, noi insine, ii paseam pragul, in acea zi insorita de octombrie, ca dupa un lunga si fascinanta calatorie prin Creta. Ariadna, ne poftise si ne aduse intre acele ziduri, desigur - dupa ce noi reusisem sa ocolim si sa infruntam o greva a betonistilor - ce blocasera cu cisternele autostrada ce leaga Chania de Heraklion. Bravi si plini de curiozitate, ajungeam intr-o dupa amiaza aurie de toamna, sa ne parcam masinuta inchiriata, chiar sub maslinii ce imprejmuiam vechiul si puternicul port antic al lui Minos. Cetatea Knossos, atat de imensa si atat de celebra intre eroii legendelor olimpice ne statea la picioare.

Andrei la Knossos