O melodie pe care am descoperit-o pe You Tube si nu vreau sa o pierd. O melodie pe care dansam in serile de discoteca ale liceului. Liceul Dragos Voda, din Campulung Moldovesc.

Ca turist, ce paseste pentru prima data pe teritoriul Londrei, te astepti sa reperezi si sa vezi obiectivele de care ai invatat in primii ani de lectii la limba engleza. Big Ben-ul, parlamentul, podul Londrei, palatul reginei. Te astepti poate sa vezi un oras rece, elegant si snob. Ei bine, Londra este eleganta si snoaba insa, intr-un singur cuvant, acest lucru se numente STIL. Londra nu este insa un oras rece. Este un oras ce vibreaza de voie buna, de umor si de caldura. Londra este un oras care te impresioneaza prin grandoare. Am fost absolut impresionata sa constat ca Londra este intesata de istorie si arta. In naivitatea mea, credeam ca doar Parisul este asa... Mai mult chiar, Londra este o combinatie ciudata de istorie si grandoare. In Londra poti da nas in nas cu tot felul de celebritati, nicaieri in lume nu am vazut mai multe limuzine lungi sambata seara....

Am pornit in aventura de descoperire turistica a Londrei cu un Big Bus - un autobuz rosu, cu doua etaje. Ce poate fi mai londonez decat asta. Cu un bilet de 25 de pounds  - poti calatori toata ziua, te poti da jos la orice obiectiv turistic al Londrei si poti relua cursa cu urmatorul autobuz. Ideal. Am facut prima oprire la Catedrala Sfantul Paul. Eram curioasa sa vad celebrul loc unde, cu nu mai stiu cati ani in urma, si-au spus DA (fara a fi insa un loc norocos pentru ei)  - printul Charles si Diana. Era un loc pe care doream sa il vad.

Catedrala este intr-adevar impunatoare, proaspat renovata (deci de un alb exterior elegant) si incredibil de mare. Nu se aseamana cu nici o alta biserica din Londra - este mai degraba un fel de Sacre Coeur al Londrei...Spre deosebire insa de bisericile pariziene, intrarea in St Paul costa ... si nu putin ci 25 de lire de persoana. Lucrul in sine m-a scandalizat. Cum adica sa platesti pentru a intra intr-o biserica? In plus, nu ai voie sa fotografiezi. Ma rog asta inteleg insa nu inteleg de ce nu te poti reculege in respectiva biserica fara sa platesti. Un alt lucru care nu mi-a placut a fost intrarea deschisa catre cripta bisericii, intesata de pietre funerare de peste 200 de ani... ma rog am tot calcat peste aceste pietre ... pana am hotarat sa iesim de acolo... Si Nelson, amiralul erou al englezilor este inmormantat acolo si domina cripta dintr-un sarcofac negru.

Dar ... sa trecem mai departe. Ne-am urcat in Big Bus si ne-am indreptat catre London Tower Bridge - sau podul simbolic al Londrei.

De ziua mea, pe 23 ianuarie, am avut parte de o surpiza super placuta. Inca de dimineata mi-au cantat la MuLti Ani, din usa, Florin si Andrei. Si au intrat cu tava de breakfast plus sampanie. SI un buchet mare de lalele roz :) Dar supriza nu se sfarsise. Alaturi de urari si pupaturi, primeam invitatia de a-mi face bagajul pentru ca in cateva ore, decolam catre Londra.

Zborul catre Londra, ca o parere de scurt, nici bine nu porneste avionul, si se avanta in zarile albastre, ca incepe sa si coboare. Plecam din Amsterdam ploios, vantos si umed... si ma pregateam sa cunosc Londra pe ploaie, consolandu-ma ca asa e normal. Si totusi, la Londra ne astepta un cer perfect senin si cateva grade in plus fata de Amsterdam.

De la Heathrow, unul dintre cele mai mari (dar putin impresionante) aeroporturi din lume... am ajuns, cu un taxi foarte tipic englez, in centrul centrului Londrei. Hotelul care ne astepta, perfect locat, in zona celebra Westminster, chiar langa podul Westminster... pe malul opus parlamentului britanic. SI pentru ca surpiza era din timp arajata, am fost cazati intr-un apartament super frumos, la etajul 11 - chiar in fata celebrului London Eye. De pe geam, priveam elegantul parlament si arhicunoscutul Big Ben. Hotelul: Park Plaza County Hall - de tinut minte si de recomandat din suflet, pentru stilul, eleganta si locatia perfecta.

poze facute de pe geam

Odata ajunsi, am iesit pe strazile Londrei. Am trecut podul Waterloo si am ajuns in cateva minute in zona vibranta Trafalgar Square. Rar vezi asa de multa aglomeratie in zonele de baruri ale marilor orase. Hotarat lucru, englezii stiu sa petreaza vineri seara.

Aici poza neclara, care imiplace insa, cu London Eye:

Andrei a trait ieri prima zi de Judo. Incurajat de taica-su (in copilaria lui el insuri practicant de judo), a avut ieri prima lectie de judo. Noi l-am privit cateva minute, de dupa un geam, in mijlocul unor faze in care era rasturnat de partenerul lui de judo si invers.

Dupa prima lectie, Andrei, a fost foarte entuziasmat si ne-a declarat ca va continua pana la centura neagra. Seara, ne-a aratat deja primele scheme de tranteala pe care le-a invatat.

Un pas mare pentru desprecopii.com este intrarea oficiala in SATI (Studiul de Audienta si Trafic Internet). SATI este autoritatea oficiala, independenta si neutra de masurare a traficului pe internet in Romania.

Cu acest eveniment, re-confirmam valoarea site-ului www.desprecopii.com. Suntem lideri pe segmentul nostru de 8 ani! Desigur stiam acest lucru - la Trafic.ro suntem numarul 1 de la intrare, in 2001.

Desi suntem un site independent, care nu se bazeaza pe linkuri, scamatorii, si manevre de mutare ale vizitatorilie de pe un site pe altul, promovari - asa cum se intampla la toate trusturile de presa din Romania, reusim - fara incetare din 2000- sa fim site-ul numarul 1 al parintilor din Romania.

Cu o echipa mica, atat de mica inca pare necredibila, fara reviste, emisiuni si PRuri scumpe care sa ne sustina, fara departamente in care lucreaza cate 100 de angajati pentru un site (ca la Sanoma Romania sau Ringier Romania)... am reusit sa rezistam timpului si sa dovedim ca lucrurile facute cu pasiune sunt mereu castigatoare.

Cand s-a lansat site-ul Mami.ro - in 2006, Orlando, unul din liderii de opinie ai internetului romanesc,  ne prevedea sfarsitul suprematiei ... Ei uite ca si marii analisti ai internetului o mai dau in bara :) Deci, Orlando nu a avut dreptate.. Au trecut aproape 3 ani de atunci si nici vorba de asa ceva. Graficul de la Alexa ne arata cum stam, vizavi de mami.ro:)

Am revenit de cateva zile in portul de plecare, Olanda. Andrei a inceput deja scoala si noi activitatea. Ne-a fost greu sa ne despartim de parinti/bunici ... de fiecare data, ziua plecarii pare la distanta de doar o zi de ziua sosirii... asa de repede trece timpul alaturi de cei dragi. Andrei si-a pus pe blog cateva poze cu zapada din Romania si e incantat ca le vad si prietenii lui.

Ca de obicei, ianuarie trece greu. Aici, in Olanda, avem o iarna geroasa care i-a surprins pe olandezi. Olandezii nu prea au trait pana acum ierni cu nopti in care gerul coboara pana la -20 de grade :))
Canelele sunt inghetate si populate de patinatori. Si pentru ca gerul si inghetul sunt asa de rare, acum ziarele cer o zi nationala libera pentru toata lumea - pentru a se bucura de gheata.
Si pe mine ma tenteaza sa ma dau cu patinele... desi nu stiu pe unde or fi sau daca mai exista.

Imagini din iarna olandeza:)