Suntem in apogeu de toamna. Aici, in Olanda, o toamna ploioasa. Decor perfect pentru nemaipomenit de frumosul cantec November rain ... Dar, aruncandu-mi ochii pe fereastra, par sa ignor blazarea toamnei. SI, ca pe scena unui teatru, incerc sa ii schimb decorul. La ce ma pot gandi analitic decat la cea mai frumoasa plaja?

Plaja, da, acel loc in care te trezesti cu gandul ...cand vrei sa fii fericit. Si departe de griji, de depresii si marginiri. Am vazut multe plaje ... mi-am azurit ochii cu lumina lor, in multe locuri. Mi-amintesc plaja Chaweng a insulei Koh Samui, o insulita din Tailanda, plaja de vis a insulei Ko Thao, o insulita paradisiaca a aceleiasi Tailande, inscriu la concurs si plaja mexicana a Playei del Carmen, plaja imensa din Fuerteventura, plajele luminoase din Mauritius, plaja de basm din Republica Dominicana, plaja din jurului Miami-ului, plaja Divi din Aruba, plajele nostagice ale Cubei... si...dintre toate, gandul imi revine la cea de suflet: plaja Elafonissi a Cretei.

Elafonissi este dificil de explicat. Elafonissi este mai mult decat o plaja si mai putin decat un loc insorit. Elafonissi cu plaja-i misterioasa, este un loc fermecat. In care vrei sa revii. Care te cucereste din prima clipa.

Am fost anul acesta a doua oara la Elafonissi. Ca la un prieten pe care trebuie sa il vezi, ori de cate ori esti prin prejma. Sau, mai aproape de adevar spus, ca un loc pe care il vizitezi subordonandu-ti celelalte planuri. V-am starnit curiozitatea, nu-i asa? OK, am sa va spun mai multe despre vraja de la Elafonissi.

Mananca, Roaga-te, Iubeste - de Elisabeth Gilbert (editura Humanitas).
O carte care mi-a placut mult. As fi vrut sa o scriu eu. Sau, sa pot calatori fara a avea constrangerea timpului...

Despre aceasta carte, impresiile mele si ale altora, aici >>

Creta a fost minunata. Dupa mine, Creta in octombrie este cea mai frumoasa intalnire cu Elada. Aproape intima. Soarele e bland si copt, portocalii stau in parg pe marginea drumului, ademenindu-ti copilaria, livezile de maslini devin dense si verzi, turistii pleaca, unul cate unul la casele lor si in urma raman in sfarsit doar oamenii locului si zeii, fericiti ca au de impartit in intimitate inca o runda de 5 luni linistite, pana cand, la 1 aprilie, apar cautatorii de soare de peste zari...

Si, batandu-i drumurile, intalnindu-i oamenii, rapindu-i soarele mitic, traiesti obsesiv indea ca te afli pe un pamant greu de istorie. In Creta, te simti mai aproape de Dumnezeu ...si umilinta cu care ii privesti bisericutele, simple, atat de simple... faca probabil parte din cel mai curat gand de piosenie... Daca Zeus s-a nascut acolo, pe insula, probabil ca si Dumnezeu este pe aproape... cu gandul.

Tocmai de aceea, in prima zi, am urcat cele 90 de trepte ale manastirii Chrysokalitiss ...Se spune ca una din trepte este de aur si numai cei fara pacate o vad. Nu am vazut-o... insa am urcat pana sus pentru a pune niste lumanari pentru tata. Gandindu-ma la el, la trecerea lui, si privind de acolo de sus, marea, am simtit ca sunt putin mai aproape de el. In capela manastirii nu era nimeni. Decat Dumnezeu si gandurile mele.

Cand imi arunc ochii pe geam, lumina de miere a toamnei ma intampina la mijlocul distantei la care poate bate ochiul meu. Orice zi cu soare de toamna te indeamna la o plimbare in parc - sau o plimbare pe aleile sufletului. Asta noapte a cazut prima bruma aici in Olanda, diminetile sunt cetoase si reci... e iar vremea de razaluit parbrizul dimineata.

aici, o rapsodie de imagini de toamna

In Creta, azi, in Chania, farul venetian era scaldat inca de lumina verii.

Despre Van Gogh si nebunia lui s-a scris suficient si documentat asa ca nu ma intereseaza. Ce ma intereseaza pe mine e arta lui si, ca simpla consumatoare de arta, ma intereseaza sa vorbesc putin despre impresia de frumos pe care mi-a lasat intalnirea cu arta lui. Si asta pentru ca, arta, acea adevarata, inspira si te face sa te gandesti la ea. Asa am patit eu si realizez ca am uitat sa consemnez intalnirea muzeatica cu celebrul pictor olandez.

Unde? In muzeul din padure, evident... despre care am scris cu cateva zile in urma. Muzeul Kroller Muller din padurile olandeze de pe langa Ede. Asadar, dupa ce l-am intalnit pe Brancusi acolo, in salile urmatoare ne-am intalnit cu o colectie impresionanta de Van Gogh. 87 de picturi... suficient sa umple vreo 4 sali si trei coridoare imense... Intre atat de multe picturi Van Gogh, arta incepe sa devina putin banala... e drept ca vizitatorii muzeului erau majoritari japonezi bine documentati care exclamau interjectibil in fata fiecarui tablou. Printre altele, era si tabloul de mai jos, se pare ca acesta este destul de cunoscut pentru ca atragea cei mai multi curiosi. Cu adevat impresionant si plin de spatiu. Aproape ca miroase a cafea ...

Am gasit si poezia aceea pe care o cantam impreuna cu Doina, prietena studentiei mele: 

Pentru tine tata:

Elegie

Frunzele acestea pe care toamna le arde-n gradini
Sunt ca un semn de plecare dintr-o iubire cu spini
Frunzele acestea de aur, frunzele acestea de rând,
Sunt cel mai sincer tezaur dupa‘nflorirea din gând
Frunzele acestea -n plutire, ca niste nori calatori,
Sunt cea dintâi amintire de dupa vara cu flori
Frunzele acestea batrâne,strânse pe margini de drum,
Sunt ca un semn ce ramâne dupa iubire oricum
Frunzele acestea usoare smulse din plopii subtiri,
Sunt primul semn care doare când intra toamna-n iubiri
Frunzele acestea purtate prin labirintul de ploi
Sunt mai presus decât toate, semnul plecarii din noi.

Nu pot sa imi opresc gandurile sa zboare in spatiul mintii mele. Si sunt imprastiate asa cum au fost intotdeauna, sunt haotica dar creativa - asa imi place sa imi ascund defectele... Ma gadesc des la tata, la ultimele noastre conversatii... imi este atat de nou si chinuitor gandul ca ce scriu pe blog nu va mai citi si el... de atatea ori scriam doar pentru ca stiam ca tata mi-e cel mai fidel cititor...

Acum scriu mai des insa cu gandul ca scrisul ma vindeca de tristetea zilei inca m-am despartit pentru totdeauna de el. Anul trecut, in toamna, ii povesteam tatei despre plaja cea mai frumoasa a Cretei: Elafonissi. Si ii promiteam ca la anul- adica acum - am sa il iau cu mine acolo. Tata zambea ... si imi spunea: bine fatuca, am sa vin ei eu. Acum, ne mai despart doar cateva zile de parastas... vor fi trecut exact 40 de zile cand vom pleca fara el spre acel loc.

Peste cateva zile plecam iar spre Creta. Creta este calatoria noastra de toamna care ne umple de nostalgie si lumina. Am ales sa mergem iar in partea vestica a insulei pentru ca nu am putut uita frumusetea livezilor nesfarsite de maslini, muntii si vaile ce strabat insula ... si traseul clasic dintre Platanias si Elafonissi. Elafonisii, dupa mine, inca un mare secret al Europei... adica cea mai frumoasa plaja a ei.

Hei Doina, daca ma citesti ... cum era cantecul acela cu frunzele de toamna?

Prin 1998, mi-am facut prima casa pe internet. M-am inscris la Geocities, pe atunci foarte in voga clubul celor care erau atrasi de internet. Si, atrasa de internet eram cu siguranta de ceva vreme, si asta pentru ca prin 1996 m-am indragostit subit si iremediabil de actualul meu sot. Ca atare, in 1997 am divortat de vechiul sot (dupa doar un an de mariaj) si mi-am re-inceput viata alaturi de cel pe care l-am cunoscut pe internet.

De atunci, internetul e parte a vietii noastre, din jurnalul primului an de viata al copilasului nostru s-a nascut mai departe www.desprecopii.com , acest fenomen social al internetulul de limba romana. Deci... da, am fost uimita sa vad ca Yahoo isi inchide divizia de Geocities, unde mai exista inca cateva pagini scrise de mine, reunite sub titlul Clipe de Viata. Era deci 1998 ...si calatoream pe toate continentele, celebrand libertatea de a vedea cat mai multe tari...

iata si poza de inceput, ce tanara eram la adapostul umbrelei albastre...

Din cand in cand ne uitam in urma si facem un mic bilant. Pentru ca anii trec, iar pasiunea noastra pentru site-ul www.desprecopii.com a evoluat si ea.De la un mic hobby de seara, a devenit o pasiune si un pariu. Un pariu cu noi insine dar si cu sutele de mii de vizitatori care ne viziteaza saptamanal. Iata, in miez de toamna 2009, in plina criza economica, site-ul www.desprecopii.com este cel mai vizitat site de femei din Romania.

Deci, recapituland, www.desprecopii.com este Cel mai vizitat site de parinti din Romania dar si Cel mai vizitat site de femei din Romania. Daca, despre suprematia in randul categoriei parinti se stia de 9 ani (fara intrerupere), iata, inca o coronita pe care site-ul si-o pune acum pe cap. Si, pentru ca asemenea stire nu este interesanta pentru media din Romania - interesata doar de trusturi de presa, nu putem decat sa ne mandrim. Iata aici un print screen din comparatorul principalelor site-uri de femei din Romania:

Ieri, ne-am calatorit in spatiul unei zile blande de toamna olandeza. Ne-am pornit inca de dimineata catre cel mai vestit parc natural olandez, o padure imensa de aproape 50 de kilometri patrati. Parcul Veluwe este unul dintre motivele de mandrie ale olandezilor, un loc foarte neobisnuit pentru aglomeratia si industrializarea Olandei. Parcul, cu intrare pentru bilete si porti strasnice ce in inconjoara este o oaza de natura ingrijita si liniste. E poate unul din putinele locuri in Olanda unde nu auzi de nicaieri zgomotul fasait al autostrazii...ci doar vantul.

Ne-am bucurat de un soare bland, de toamna si de acea lumina de miere a lunii octombrie. Asa dupa cum aveam sa aflu seara, pe internet, padurea Veluwe este fostul domeniu al unui cuplu de bogatasi olandezi ai anilor 1930. Acum, domeniul, in proprietatea unei fundatii, este deschis publicului si ingrijit de o maniera cum numai olandezii stiu sa o faca. Inca de la intrare, poti alege un traseu ce strabate paduri de pini si stejari batrani, poti lua biciclete de la intrare (gratis) sau te poti lasa la voia naturii...in locurile cele mai frumoase, vei gasi cu siguranta o bancuta sau un loc de popas in care ai sa te bucuri de frumusetea padurii.

Brancusi in padurea olandeza

Si totusi, supriza acestei zile frumoase de toamna octombrica avea sa ne astepte impunatoare in mijlocul padurii...si era un muzeu de care nici nu auzisem vreodata: Kröller-Müller Museum . Brusc, printre traseele si carararile padurii, ne-am pomenit in mijlocul unui parc intesat de statui ... si nu orice fel de statui ... cand am vazut printre exponatele in aer liber si una de Henry Moore, mi-am dat seama ca muzeul in aer liber are ceva aspiratii la faima.

Ei bine, muzeul in aer liber era chiar plin de lucrari de arta moderna care mai decare mai ambitioase... si atunci mi-am spus in gand: daca nu exista nici un Brancusi... nu e un muzeu grozav. Si... supriza a continuat - cand am intrat sa vedem pavilionul cu exponate interioare... acolo, inca de la intrare, am fost uimiti de somptuozitatea muzelului. Una dintre aleile muzeului interior - conducea catrea salile Brancusi... In cele 4 sali speciale dedicate lui Brancusi am vazut multe schite de lucru dar si o lucrare tipica de-a marelui Bracusi, este vorba despre Inceputul Lumii, lucrarea achizitionata de acest muzeu in anul 1995 cu suma de 3.1 milioane de guldeni.