Emotiile unei plecari par desigur neglijabile pana in momentul cert al plecarii ... O strada, prieteni, emotii si amintiri... Prietenii de pe strada i-au facut o supriza in ultima zi ... i-au facut o petrecere pe strada. Cu muzica, cadouri, bombonici si emotii.

Andrei a fost emotionat - si am fost si noi, parintii, prinsi in jocul acesta emotional. E normal... pentru ca acolo, ramane Acasa pentru noi. Tot ziens Holland.

Nu stiu ce o fi spus cartita aia celebra pe 2 februarie, atunci cand e sa prevada ce si cat de repede va veni primavara ... eu chiar imi dau cu parerea ca acea cartita nici nu si-a arata nasul in mijloc crunt de asa iarna seculara. Atat Olanda cat si Romania, dar si juma de glob sunt 'cotropite' de ierni cum de mult nu au mai fost. In rest deci si in concordanta cu primul meu paragraf de deschidere, asteptam primavara si zile cat de cat mai luminoase. Cat despre incalzirea globala, se pare ca aceasta a luat o pauza. Ori s-a razgandit :))

Bun... ca stiri de februarie, cea mai cea cu care ma mandresc este ca Andrei a luat diploma B la inot. Adica, a parcurs zece metri pe sub apa, a trecut printr-o gaura la fund de piscina, a inotat bras, fluture, si... bineinteles a trecut cu brio si proba de inotat imbracat *cu pantaloni lungi, bluza cu maneca lunga si chiar pantofi ... Toate aceste probe se desfasoara la un bazin olimpic, in fata unor cerberi de profesori care sunt atenti la fiecare detaliu. Bravo Andrei!

O alta stire demna de consemnat este ... faptul ca Andrei si-a exprimat dorinta de a veni de acum singur de la scoala... Zis si facut, de a doua zi a venit singur...desigur pe drum vine si cu prietenul lui, Rico ... cu care imparte bulgari si glumite. Am baiat mare deja!

Si, pentru ca suntem in criza de soare si caldura, in cateva zile plecam la soare. Plecam in Egipt. Pentru ca meritam, desigur :))

Andrei a trecut 2 zile in urma un examen important. In urma lui, e fericitul detinator al unei diplome de inot A. Aici in Olanda, inotul este un sport foarte popular si practicat masiv. Scolile au chiar ore speciale de inot in cadrul programelor scolare iar parintii sunt incurajati sa isi dea copiii la cursuri de inot. Sistemul de inot este foarte bine pus la punct - de altfel fiecare cartieras are cate o piscina acoperita iar orasul nostru are 4 piscine acoperite gigant, de dimensiuni olimpice. Iar orasul nostru nu este un oras foarte mare sau de rezonanta al Olandei... Cursurile de inot incep asadar de la varsta de 5 ani sau chiar mai devreme. La piscina din cartier, Andrei a trecut primele etape - a luat pe rand insigna de ratusca, apoi de peste, apoi de broscuta si a terminat cu gradul de delfinas.

La nivelul urmator, lectiile de inot au continuat la o piscina olimpica. Aici se fac lectii dure, ca la armata ... cu nesfarsite lectii de inot pe spate, bras, trecutul prin tunele sub apa, etc... intr-un ritm ametitor. Iar Andrei nu este totusi un sobolan-de-apa asa cum sunt copiii olandezi ... adica este mai prudent si mai putin fericit sa isi baga capul sub apa. Si totusi, spre marea noastre fericire, luni, Andrei a luat diploma de inotator A. Cursurile continua cu alte doua nivele, B si C. Examenul, la care am fost si noi - a fost (dupa parerea noastra) destul de dur. 2 bazine de inot CU HAINE si pantofi, 2 bazine de bras, 2 bazine pe spate, 1 bazin fluture, mers pe sub tunel, plutire, calcatul apei cu piciorul, etc. Spre bucuria lui Andrei, la examen a venit si bunul lui prieten, Rico, pentru a-l ajuta. Rico - are deja diplomele A si B :)

aici - promotia de castigatori ai diplomei A - printre care este si Andrei

Andrei, cu diploma si Rico cu plasa cu un cadou de felicitare pentru Andrei (o jucarioara de lego, evident :)

Azi e o zi de inceputuri muzicale. Andrei are prima lectie de pian. Lectie adevarata la o profesoara de pian. Profesoara este rusoaica - asta ne-a si dat impresia ca poseda o mare cultura muzicala - intr-un fel sau altul, ne imaginam cu totii ca rusii sunt un popor cult si foarte educat muzical. Andrei este pasionat de muzica de cativa ani bunisori. Are si un pian electronic ...hm - nu cred ca asta o sa o incante pe profesoara de muzica - dar a fost un inceput foarte bun pentru el. Stie deja sa cante niste cantecele la pian si are si cateva piese muzicale compuse de el - .... fiind pana acum un autodidact.

Mica mea supriza este faptul ca si eu incep aceleasi cursuri de pian la aceeasi profesoara. Vom fi deci colegi. Si eu am efuziuni muzicale si dintotdeauna m-a fascinat pianul. Inca din copilarie si aveam un pian de jucarie - nu mai mare de 40 de centimetri.

Azi e ziua baiatului meu scump, Andrei. 9 ani! Timpul a trecut asa de repede de la ziua nasterii sale - atat de repede incat par doar cateva secunde de fericire. S-a nascut intr-o zi cetoasa, azi e o zi cu soare. Daca anul trecut si-a dorit sa fie de ziua lui la Paris, pe urmele lui Rattatouille, in acest an, isi va sabatori ziua - alaturi de prieteni. Si ... pentru ca nimic nu se face fara programare ... distractia cu prietenii (11 la numar) va fi ... de 1 Aprilie. O petrecere cu bowling pentru copii si discoteca cu DJ dedicat. La Multi Ani Andrei!

Si, pentru ca nimic nu e intamplator in viata - ba chiar bine aranjat de destin - am reusit sa gasim o pisica. Pisicuta - caruia i-am dat deja numele de Sam, se va muta la noi - definitiv - pe 7 mai. Pana atunci, bea laptic de la mamica ei si toarce frumos alaturi de cei 5 frati pisicute.

Actualmente sunt o mamica frustrata. De luni de zile ma chinui sa gasesc un pui de pisica pentru Andrei. SI unde pot cauta - aici in Olanda - decat pe cel mai popular site de ebay olandez (markplaats.nl). Mereu fac oferta, chiar in aceeasi zi si mereu ajung pe lista de rezerva. A devenit frustant. Imi doresc un british short hair - o pisica griuta - dar sa fie de 2-3 luni. In decembrie, am gasit un anunt despre viitoarea nastere a unei pisici si am licitat - mi s-a spus de catre proprietar ca sunt prima pe lista de doritori dar ca pisica va naste pe 23 februarie. OK - am fost bucurosi. Ne-au aratat parintii (una de rasa british si un motan maidanez frumos) si ... ne-am tot zgait la acele poze cu speranta ca vom avea si noi o progenitura. Am oferit 300 euro. De la 23 feb - am tot bombardat cu emailuri... copilul e nelinistit - isi doreste o pisicuta de ziua lui ... si - blaf - ne-a spus ca pisica a nascut 6 kitens si sunt a 7a pe list. Shit. Am oferit 400. nici un raspuns. Toata rabdarea noastra a fost degeaba. Pe site-ul de licitatii - e aglomeratie mare - iar trebuie sa licitezi ... si mi-e frica ca iar o luam in freza. Este frustrant. Asa de greu de gasit un pui de mita?

Vreau o pisica british short hair. Cine ma ajuta?

Hm... nici nu stiu de cate zile nu am mai scris in blog. Au trecut zilele asa, zanatice, pe langa mine...fara sa aiba puterea de a ma convinge sa scriu despre ele. M-am consolat greu cu faptul ca vara a trecut desi mi-as fi dorit asa de mult sa mai intarzie. In schimb, cu promptitudine... toamna s-a instalat. Am vazut deja frunze zburatoare in vant, serile sunt reci iar paianjenii isi fac cuiburi peste tot. Cand iesim dimineata din casa, panze de paianjeni ninja ne blocheaza trecerea ... printre copaci, in gradina, pe la geamuri. Si eu cu oroarea mea de paianjeni...desi am cumparat un spray impotriva lor, mi-e mila sa il folosesc...Deci, incerc sa ii evit si sa ii invit politicos sa isi mute plasele savante.

In weekend am fost cu Andrei si prietenul lui, Rico - la un lac de langa noi - iata si poze cu cei doi prieteni. Au fost foarte incantati si plini de rasete si fericire. La sfarsit, au facut semne de ia-ma nene biciclistilor ... spre mirarea celor care ii vedeau.

In curand, plecam iar in Romania pentru Team Building cu Moderatorii Desprecopii.com - sunt foarte incantata ca vom reusi sa ne stramgem atat de multi laolalta. Vom fi in Sinaia ... spre deliciul copiilor care vor urca cu telecabina.

In octombrie , mergem in Creta pentru inca o tura de soare de toamna. Sper ca apa marii sa fie calda. Vom sarbatori 2 ani de la nunta noastra din Grecia.

Zilele frumoase ale verii ne aduna deseori in locul preferat: La Bancuta. De acolo se asterne vederii panorama orasului si, sub mesteceni, se deapana amintirile copilariei. De acolo, am facut din nou poza tipica: Andrei cu bunicii. Iata 2 poze, de acolo, la distanta de 5 ani.

In miez de vara, ne pregatim de plecare spre tara bunicilor: Romania. Inainte de bagaje, impachetari si griji, il privesc pe Andrei cum petrece alaturi de cel mai bun prieten - vecinul - Rico. Andrei si Rico sunt doi baietei nascuti in 2000.

O generatie frumoasa, acum la varsta primelor shotii si pozne. Andrei si Rico - au exact acelasi univers si se inteleg perfect. Astazi, i-am surprins pe aleea din fata casei, jucandu-se cu skelterul lui Rico. M-am grabit sa le fac niste poze, convinsa fiind ca aceste momente magice trebuie inregistrate de aparatul foto. Fotograful amator din mine a sesizat lumina perfecta a apusului ce le lumina fatza, si momentul perfect de actiune al copilariei.  Asta seara, Andrei si Rico isi iau ramas bun. Andrei pleaca maine in Romania, Rico pleaca luni cu familia in sudul Frantei. Se vor intalni iar la sfarsitul lui august.

Maine, zburam spre Bucovina. Acolo ne astepta parintii mei - bunicii lui Andrei in ceea ce se numeste spatiul perfect al copilariei: oraselul pierdut intre munti - Campulung Moldovenesc. Plecam cu emotii. Din cauza ghipsului, Florin va veni peste cateva zile ... va trebui deci sa ajungem cu bine - sa ne descurcam prin Bucurestiul torid si sa pridem trenul de noapte spre Bucovina. Bunicii din partea tatalui sunt acum in Canada si se pregatesc de o calatorie in Cuba. Deci o sa ne lipseasca primirea lor calda in Bucuresti. Hai Bunici bucuresteni, - veniti acasa! :)

In poze: Andrei cu Rico si skelterul pe care il conduce de obicei Rico ...