Elafonissi este un secret inca si nu stiu cat va mai fi. Parca anul trecut, erau mult mai putini turisti prin preajma si probabil ca de la an la an, secretul despre frumusetea si sentimentul pe care ti-l da acest colt de Creta, devine tot mai mic.

Am ajuns si anul acesta la Elafonissi, strabatand acelasi drum al zeilor de anul trecut. Am plecat de data asta din Platanias, frumosul satuc de langa Chania ... si am gasit din nou drumul care taie insula, trece prin minisculul tunel de sub munte ... prin idilicul sat cu banca si castani Elos... pe langa aceeasi vanzatori de miere si ulei de masline, pe langa aceeasi bisericuta zidita in munte ...

Hotelul in care am stat in Platanias, Porto Platanias, ne-a placut mult. Chiar daca aveam piscina noastra particulara - nu am facut deloc baie in ea, cum sa lasi marea, de la 10 metri ...

Andrei si piscina noastra personala :) (camera 704)

Comorile ascunse de la Elafonissi

Inca de anul trecut, ne placea sa credem si sa ne lasam dusi de vis, ca in jurul zonei Elafonissi - se afla o comoara. O tanagra cel putin, daca e sa imi aduc aminte un roman Ciresarii al adolescentei.. Adevarul este ca pana ajungi pe plaja Elafonissi, strabatand Creta, treci prin munti din care se deschid pretutindeni ochiuri de pestera. Spre mare incantare a lui Andrei, ne placea sa ne declaram 100% siguri ca prin acele pesteri mai sunt comori...

Si apoi, dupa ce treci viteaz si fericit mica portiune de mare care leaga Creta de minuscula insula Lafonissi (cum ii spun localnicii) si ajungi pe plaja de vis, din alt timp...ai senzatia ca e locul unei vechi cetati. Si anul acesta am simtit - chiar la adancimea primului val (la 1 metru de nisip), ascunse, pietrele de templu grec ... Ne place sa credem ca a fost un templu acolo. Noi stim ca este ...

Suntem in apogeu de toamna. Aici, in Olanda, o toamna ploioasa. Decor perfect pentru nemaipomenit de frumosul cantec November rain ... Dar, aruncandu-mi ochii pe fereastra, par sa ignor blazarea toamnei. SI, ca pe scena unui teatru, incerc sa ii schimb decorul. La ce ma pot gandi analitic decat la cea mai frumoasa plaja?

Plaja, da, acel loc in care te trezesti cu gandul ...cand vrei sa fii fericit. Si departe de griji, de depresii si marginiri. Am vazut multe plaje ... mi-am azurit ochii cu lumina lor, in multe locuri. Mi-amintesc plaja Chaweng a insulei Koh Samui, o insulita din Tailanda, plaja de vis a insulei Ko Thao, o insulita paradisiaca a aceleiasi Tailande, inscriu la concurs si plaja mexicana a Playei del Carmen, plaja imensa din Fuerteventura, plajele luminoase din Mauritius, plaja de basm din Republica Dominicana, plaja din jurului Miami-ului, plaja Divi din Aruba, plajele nostagice ale Cubei... si...dintre toate, gandul imi revine la cea de suflet: plaja Elafonissi a Cretei.

Elafonissi este dificil de explicat. Elafonissi este mai mult decat o plaja si mai putin decat un loc insorit. Elafonissi cu plaja-i misterioasa, este un loc fermecat. In care vrei sa revii. Care te cucereste din prima clipa.

Am fost anul acesta a doua oara la Elafonissi. Ca la un prieten pe care trebuie sa il vezi, ori de cate ori esti prin prejma. Sau, mai aproape de adevar spus, ca un loc pe care il vizitezi subordonandu-ti celelalte planuri. V-am starnit curiozitatea, nu-i asa? OK, am sa va spun mai multe despre vraja de la Elafonissi.

Creta a fost minunata. Dupa mine, Creta in octombrie este cea mai frumoasa intalnire cu Elada. Aproape intima. Soarele e bland si copt, portocalii stau in parg pe marginea drumului, ademenindu-ti copilaria, livezile de maslini devin dense si verzi, turistii pleaca, unul cate unul la casele lor si in urma raman in sfarsit doar oamenii locului si zeii, fericiti ca au de impartit in intimitate inca o runda de 5 luni linistite, pana cand, la 1 aprilie, apar cautatorii de soare de peste zari...

Si, batandu-i drumurile, intalnindu-i oamenii, rapindu-i soarele mitic, traiesti obsesiv indea ca te afli pe un pamant greu de istorie. In Creta, te simti mai aproape de Dumnezeu ...si umilinta cu care ii privesti bisericutele, simple, atat de simple... faca probabil parte din cel mai curat gand de piosenie... Daca Zeus s-a nascut acolo, pe insula, probabil ca si Dumnezeu este pe aproape... cu gandul.

Tocmai de aceea, in prima zi, am urcat cele 90 de trepte ale manastirii Chrysokalitiss ...Se spune ca una din trepte este de aur si numai cei fara pacate o vad. Nu am vazut-o... insa am urcat pana sus pentru a pune niste lumanari pentru tata. Gandindu-ma la el, la trecerea lui, si privind de acolo de sus, marea, am simtit ca sunt putin mai aproape de el. In capela manastirii nu era nimeni. Decat Dumnezeu si gandurile mele.