Un varsator si doua animalute casnice suntem noi, familia aceasta umblareata si glumeata, compusa dintr-un copil cu zambet de miere, un barbat cu neuroni de generatie Next, si eu, o fosta poetesa necunoscuta, actualmente mamica ...

Daca e sa cred horoscoapele, macar un lucru mi se pare aproape de realitate: acela ca ma atrage mereu miscarea si noul... poate de asta am ajuns, acum vreo 15 ani in Olanda...si poate de asta, ma trage ata acum, sa plec ... Adica sa plecam ...

Sunt cu adevarat un varsator tipic, cu mintea in ziua de maine, cu mintea deja in alt port... Si iata, dupa multe peripetii si tatonari si cu cateva picaturi de nebunie, azi ne-am expediat un container de bagaje si ceva ... pe un vapor cu o destinatie noua a vietii: Cipru.

Un Berbec cu bicicleta, la cel mai frumos traseu de plimbare ... O sa ne lipseasca mult acest loc minunat!

2010 -  la lacul Bicaz.

Sunt mama de baiat si imi iubesc copilul mai mult ca viata. Cand il vad zambind, sunt fericita si implinita. Stiu pentru ce traiesc. De fericirea lui depinde fericirea fiecarei celule din trupul meu. Il vad crescand si ma trezesc spunand atat de des Doamne ce repede trece timpul! parca ieri imi zambea de la san, ori din patut, parca ieri face primii pasi, parca ieri a avut prima zi de scoala... Imi repet de vreo 10 ani deja - niste cuvinte simple spunse de o colega, in lift (oh acea intelepciune de lift chiar e adevarata si adanca uneori ...), in vremea cand copilul meu era in burta ...Bucura-te de anii copilariei copilului tau - pentru ca trec asa de repede! E genul de intelepciune simpla si dureros de adevarata pe care cand o auzi ... zambesti nepasator...Zambesti fara sa-i intelegi greutatea ... si treci mai departe ...

Dupa cativa ani, acele cuvinte iti rasuna iar ciudat in urechi... Te gandesti naucita ca ...of, a mai trecut un an, ca iata copilul tau e maricel si tot mai independent ... continuare aici.

Seara primei zile de Craciun la 20 de ani de la Revolutia din 1989. Cu brad, cu masa plina, cu ceva zapada inca pe la ferestre... Primul Craciun in care tata imi lipseste. Sau poate ca acum e mai aproape decat oricand... e in gandurile mele. Craciunul acesta e la 20 de ani de la Revolutie. Acea Revolutie care ne-a schimbat destinul... Gratie acelor evenimente sunt acum departe de tara si am un copil care stie mai multe despre istoria tarii in care s-a nascut, Olanda, decat istoria tarii de unde au venit parintii lui... Aseara, in ajun, am pus pe o masa un pahar de vin rosu si o prajitura pentru sufetul tatei... stiu sigur ca e undeva pe langa noi, poate undeva ascuns intr-un glob din bradul de Craciun sau privirea bufnitei albe sau a ingerului ...

Maine, plecam in Germania, in Sauerland. Plecam in cautarea zapezii ... poate vom manca covrigi si vom bea vin fiert.

Bufnita alba a bradului meu...

Ingerul din brad ... 

Cand imi arunc ochii pe geam, lumina de miere a toamnei ma intampina la mijlocul distantei la care poate bate ochiul meu. Orice zi cu soare de toamna te indeamna la o plimbare in parc - sau o plimbare pe aleile sufletului. Asta noapte a cazut prima bruma aici in Olanda, diminetile sunt cetoase si reci... e iar vremea de razaluit parbrizul dimineata.

aici, o rapsodie de imagini de toamna

In Creta, azi, in Chania, farul venetian era scaldat inca de lumina verii.

Prin 1998, mi-am facut prima casa pe internet. M-am inscris la Geocities, pe atunci foarte in voga clubul celor care erau atrasi de internet. Si, atrasa de internet eram cu siguranta de ceva vreme, si asta pentru ca prin 1996 m-am indragostit subit si iremediabil de actualul meu sot. Ca atare, in 1997 am divortat de vechiul sot (dupa doar un an de mariaj) si mi-am re-inceput viata alaturi de cel pe care l-am cunoscut pe internet.

De atunci, internetul e parte a vietii noastre, din jurnalul primului an de viata al copilasului nostru s-a nascut mai departe www.desprecopii.com , acest fenomen social al internetulul de limba romana. Deci... da, am fost uimita sa vad ca Yahoo isi inchide divizia de Geocities, unde mai exista inca cateva pagini scrise de mine, reunite sub titlul Clipe de Viata. Era deci 1998 ...si calatoream pe toate continentele, celebrand libertatea de a vedea cat mai multe tari...

iata si poza de inceput, ce tanara eram la adapostul umbrelei albastre...

Intr-o zi, am incercat sa incropesc o lista cu principii ale prieteniei. Pentru ca, asa ca pentru alte sentimente si afectiuni umane, ar trebui sa existe un cod, o lista de reguli, do's and dont's. Am si gugalit... dar nu am gasit nimic concret. Pacat, as fi vrut sa o citesc si sa inteleg ce cred altii, poate filozofi renumiti, politicieni reusiti sau scriitori publicati - despre prietenie. O lista simpla, nu puncte numerotate.

As fi vrut sa citesc lista lor de principii despre prietenie.... Sa mi-o insusesc. Sa mi-o printez si sa mi-o pun cu un magnet pe frigider. Sa incerc sa ii inteleg pe cei care m-au tradat. Pe cei pe care i-am crezut prieteni si nu imi erau. Pentru ca mi-ar fi fost mai putin dureros...

Ca sa inteleg, am luat un caiet si am inceput sa mazgalesc trist despre: sinceritate, loialitate, respect, suport, discretie... Adevarata prietenie este dezinteresata- nu iti alegi un prieten doar pentru el iti deschide un drum...Unui prieten ii accepti universul si i-l respecti.

Ai un prieten pe care l-ai pierdut? Ca o papadie in bataia vantului? Concluzia mea este ca acel moment, in care stii ca l-ai pierdut - este doar o relevatie. De fapt, intelegi brusc ca acel prieten nici macar nu a existat pentru tine. Asta pentru ca un prieten nu dezerteaza. In aceea zi, cumpara-ti o ciocolata. Va conta mai mult pentru tine decat cel care tocmai a plecat din sufletul tau.  O ciocolata nu te tradeaza niciodata. Nu uita sa o cumperi. O meriti!

Bradul de Craciun luceste, incarcat de globuri si ingeri, inca de cateva zile, in casa. Din prima clipa, ne-a invaluit cu miros de munte, un amestec amestecat de rasina si puritate. Desi Craciunul il vom petrece in Romania, nu putem sa nu ne bucuram anticipat de frumusetea si caldura Craciunului. Miroase a portocale in casa, beculetele din brad palpaie, ingerasii rataciti printre globuri canta la viori si acordeoane.

Inger care canta ...

Andrei - deja conectat!

Andrei este de cateva zile foarte fericit ca s-a inscris pe o retea de prieteni online. Si-a facut singur o paginuta pe Hyves, si-a pus poze, background si verifica in fiecare zi daca mai are vreun vizitator care sa ii fi vizitat pagina. Aseara, era extrem de fericit ca avea 15 vizualizari ale paginii. Pe reteaua respectiva si-a gasit multi vecini de varsta lui si colegi de scoala asa ca asteapta cu nerabdare sa fie adaugat si el la lista lui de prieteni... si sa aiba si el prieteni in lista. Traim cu el emotia descoperirilor ...cand vine acasa de la scoala, abia astepta sa verifice daca mai are vreo vizualizare a paginii sau daca are vre-un mesaj.

Hi hi - tocmai am vazut ca invatatorul lui l-a acceptat in lista de prieteni - o sa fie foarte emotionat Andrei cand o sa vada asta.

A venit a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva / eternul Nichita

In weekend am umblat prin toamna, pe alei lungi, incovorate de frunze. Ocean de frunze in jurul unei paduri ce adapostea un castel olandez, vechi de pe la 1600.

Andrei langa un copac foarte batran

Am intrat in iulie. Intre timp, a trecut Campionatul European care ne-a consumat emotiv: Romania cu echipa lor daramata care a clacat mental in fata Olandei, Olanda care a iesit prea devreme din competitie ... desi era mare favorita si juca atat de frumos... Imediat dupa asta, peste noapte, au disparut ghirlandele portocalii de pe strazi, steagururile la case, masinile care aveau arborat un steag portocaliu ... si multe alte detalii portocalii care fac asa de frumoasa atmosfera olandeza in preajma meciurilor de fotbal. Andrei se apropie de vacanta dar inca mai are examene cu tabla inmultirii. Si totusi parca, e atat de scurta vacanta de vara aici - cum as putea sa uit eu cele 3 luni de vacanta ale copilariei - si sa nu le compar cu vacanta de doar 6 saptamani de aici.

Hodoronc tronc, Florin si-a rupt tendonului Achile la un meci de baschet ... deci il am zilnic ca bibelou dragalas de canapea. Si planul de a merge in Romania cu masina s-a evaport - pentru 6 saptamani Florin e imobilizat cu ghips... In rest, ciresele au trecut, capsunile ne-au napadit, zilele sunt lungi si luminoase - e atat de frumoasa vara - incepant de la idee pana la fosnet de frunze. Pe vremuri scriam multe poezii,,,cred ca trebuie sa mi le re-amintesc...

Astept de multe saptamani primavara. Primavara olandeza pe care o stiu: cu soare, cu temperaturi peste 15 grade, cu re-luarea vietii pe terasa gradinii, cu zumzait de albine si viespi. Si totusi... avem parte de cea mai rece primavara olandeza din ultimii 80 de ani. Doar 8-9 grade scofalcite si zgarcite... si atat de putin soare incat atunci cand mai razbeste o raza de soare, aproape ca rosesc de placere. Ca o tandrete interzisa.

In rest, lumina mea vine dinspre copilul meu: e destept si are ochi incredibil de frumosi. Azi a strans iar melci ...cu prietenii lui. La scoala, e cel mai bun din clasa. Mirarea invatoatoarei este si a noastra: cum e posibil ca Andrei sa aiba cel mai bogat vocabular de cuvinte olandeze ... cand noi, parintii lui - vorbim numai romana in casa.... Si cand incepand de pe la 8 seara - e deschis televizorul numai pe Realitatea. Unde se turuie la gramada despre politicieni corupti, despre inundatii, canicula, greve si alte evenimente servite la gradul extrem. Ca pentru Romania ... unde adrenalina este pretutindeni. In rest, lentoare. Grija si nelinistea ca tata e bolnav. O grija care ma roade si ma umple de neliniste.

Astept sa plecam in Sardinia. Ne asteptam 2 saptamani de liniste acolo incepand de la sfarsitul lui aprilie. Pe insula, vom strabate toate drumurile si vom incerca sa traim cat mai multe apusuri in mare. Cu dorinta clara de a ne bucura de prezent si de atat de multe evenimente speciale care vin sau vor veni in 2008.